Mihail Sergheevici Gorbaciov s-a născut pe 2 martie 1931. A
fost conducătorul Uniunii Sovietice din 1985 până în 1991. Încercările sale de
reformă au dus la încheierea războiului rece, la încetarea monopolului politic
al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice și
la prăbușirea Uniunii Sovietice. A
primit Premiul Nobel pentru Pace în 1990.
Mihail Gorbaciov s-a născut într-o familie țărănească în satul Privolnoe de lângă
Stavropol, ca fiu al lui Serghei și al
Maria. A avut o copilărie grea în timpurile în care în fruntea țării s-a aflat Stalin. Bunicii săi fuseseră
deportați pentru vina de a fi fost
culaci. În timpul celui de-al doilea război mondial, a trăit vremurile grele
ale ocupației germane, după ce, pe 2
august 1942, armatele naziste au cucerit Stavropolul. Deși germanii au fost alungați
în februarie 1943, ocupația a înăsprit
viața comunității rurale în care trăia tânărul Gorbaciov și i-a lăsat acestuia amintiri de neșters. Din 1946 până în 1950, Gorbaciov a
lucrat ca ajutor de mecanizator în diferite ferme agricole din regiune sa.Mai
târziu avea să mărturisească că munca țăranilor
în acea vreme era "foarte grea", în principal datorită cotelor în
produse și taxelor pe loturile în
folosință cerute de autorități. În plus, cum țăranilor nu li se eliberau acte de identitate, singura șansă a locuitorilor de la sate să părăsească
munca pământului era înscrierea pe listele "orgnabor" – recrutarea de
personal pentru proiectele de investiții
industriale. Această situație l-a făcut
pe Gorbaciov să se întrebe: "care era diferența dintre această viață și iobăgie?"
